Busy nights

Aseara a fost nebunie…nu stiu de ce…
De fapt totul a pornit de la iesirea la pensie a Centaurului si angajarea Arhitectului, noul intrsument minune, cuminte, muncitor si ascultator . Evident dupa mutare, laboratorul a suferit un make-up care a constat in curatenie generala…evident majoritatea facuta noaptea. Deci e galagie, plin de oameni, mirosuri, prafuri…ud pe jos, ba chiar s-a lasat cu cabluri si masini cu scurt circuit.
BCS-ul meu cel drag si cuminte (singura masina care merge smooth) a suferit un accident cand unul din cei de la curatenie a daramat apa cu detergent peste prize si s-a dat peste cap!!! Asa ca nu m-a mai ajutat cu nimic, se uita la mine neajutorat, un pic vinovat de ceea ce s-a intamplat, dar cu speranta ca voi reusi si fara el…Hm….
De ceea ce iti e frica nu scapi…sa faci teste de coagulare manual este un chin…trebuie sa numeri fiecare secunda, orice mica eroare in unul din pasii de adaugare a reagentilor poate duce la rezultate false (neformare de clot), repeti sa fii sigur…o bucurie ce sa mai!! Sa nu mentionez ca dureaza mult, e migalos, nu poti sa pleci de langa test, si cum noi primim in jur de 30-40 de teste odata…este o grozavie…
Trebuie prioritate…le voi face pe cele de la er prima data, restul cand am timp…
Nu stiu cum am supravietuit noptii….babysittand testele de coagulare, mirosul ingrozitor, galagia, frigul nu numai cel specific laboratorului dar si cauzat de cele 2 fan-uri enorme menite sa usuce pe jos….
Eh…inca o noapte nebuna in laborator….

Somn

Nu am crezut niciodata ca poti dormi profund….Atat de profund incat in momentul in care te trezesti inca visezi si esti intre 2 lumi…
Azi am experimentat un astfel de somn. Se pare ca noptile in care muncesc si ma privez de somn, cu toate ca reusesc sa ma odihnesc/dorm in medie 5-6 ore pe zi , se acumuleaza si desi nu o simt (chiar ma laud ca m-am obisnuit sa fiu bufnita de noapte), ma afecteaza…
Am avut 2 nopti (nu mai pot spune zile..:D) libere, copilul la scoala, Radu la birou, deci timp de huzureala si organizare (cat apuc) prin casa .
Cat m-am invartit prin casa, a inceput sa ma cuprinda o toropeala si o moleseala cu care m-am luptat pana seara cand s-a linistit totul, m-am delectat cu un pahar de vin si un film…si in momentul in care m-am intins in pat, mi-am simtit picioarele plutind si apoi nimic… O gaura neagra de somn in care nu simti, nu auzi, nu te misti intrerupte pe ici pe colo de vise cu multa actiune, pe care nu mi le aduc aminte desi erau foarte vii cand mi-a sunat ceasul insistent a doua zi la ora 2.15 pm. Dormind inca instinctul mi-a spus sa inchid alarma, ce imi trebuie sa ma trezesc dimineata?? Dar un alt instinct si mai puternic – cel de mama cred – mi-a spus sa acord totusi importanta orei 2.15 de pe telefon, dat fiind ca in 15 minute trebuia sa fiu la scoala la David care ma astepta cu drag…!!!! Am sarit din pat, m-am imbracat repede, am verificat inca o odata la usa daca am sutienul pe mine si evident m-am uitat la alt ceas sa fiu sigura ca e 2, mie imi parea ca e abia 8 am cel tarziu 9!! Si inca dormind un pic am fugit la scoala intr-un soare arzator care mi-a deranjat bruma de somn care ma invaluia…si mi-am recuperat copilul de la poarta, unde ma astepta nerabdator cu “de ce ai intarziat” pe buze!!!!

Nopti

Am inceput si tura de noapte…2 nopti a cate 10 ore de caciula…Nu e rau (inca)….e mai putin volum de munca (dar tot busy)…esti signur cuc si te cam plictisesti …Dar somn nu mi se face…de la 5 am e foarte busy si nu am timp sa ma gandesc cat de obosita sunt..dar simt ca incetinesc ritmul fara sa vreau…tocmai cand am nevoie de o minte limpede!!! Dar…una peste alta e ok….ajung dimineata acasa, si reusesc sa dorm pana cand suna clopotelul si am toata dupa-amiaza libera sa o petrec in familie…
It works so far!!!
Ceva poze cu laboratorul nostru:

Microscopia sau Cellavision

Un alt departament in care ne facem rotatia este Microscopia…care se imparte si ea in 2: orice lama care este facuta de mana (bebelusii in general pentru ca ei au prioritate si masina care face lame automat este mai inceata si nu ii place un hct mai dens ) merge la microscopul clasic si se face numaratoarea “de mana” direct in computer. Pacientii obisnuiti merg la Cellavision…microscopul-minune, care face poze si numara celulele albe, ba in plus le mai si imparte in categorii) ceea ce face munca muuult mai usoara (intr-un fel, la pacientii cu celule normale) pentru ca le vezi mari pe monitor, le mai schimbi un pic categoriile, sunt deja numarate si esti gata sa le trimiti medicului . Dar…pentru ca deservim o comunitate mare de oameni de etnii diferite, avem foarte rar pacienti normali. In primul rand avem centrul de cancer si pacientii lor sunt cei mai greu de rezultat, mai ales cei care deja sunt tratati iar celulele lor arata ca venite din spatiu…nu seamana cu absolut nimic…la unii le vezi ingramadite, la altii le cauti pe toata lama si abia gasesti 10-12….E trist…e groaznic cand ajungi sa ii cunosti (dupa nume, varsta, diagnostic si evident celule) si te bucuri azi ca totul arata mai bine, tratamentul functioneaza, si iti vin a doua zi cu celule imature chiar si in csf si stii ca au recidivat…Unii abia au invatat sa mearga si viata lor este o lupta pe care nimeni nu ar trebui sa o duca…Tot repeti sperand ca poate ai facut tu o greseala…dar de cele mai multe ori, ajungi sa suni medicul sau asistentele care de obicei te suna inapoi sa confirme ceea ce si tie iti vine greu sa accepti…Acum cateva zile am avut un baiat de 15 ani, fara nici un istoric medical (sanatos tun cum s-ar zice), a venit cu simptom de raceala (febra, dureri musculare, moleseala)….i-am tratat sangele ca rutina, si de fapt avea myeloblastic leukemia care se intinsese si in csf…De atunci il vedem in fiecare zi si tot asteptam ziua in care va arata mai bine…
Pe langa ei avem pacienti cu malarie, si foarte multi pacienti care au o boala a celuleor rosii (se numeste sickle cell) …se mosteneste genetic iar cei care o au se manifesta prin o forma de semiluna a celulelor rosii…O alta boala urata care o vezi cel mai des in copii, chiar si bebelusi, si stii ca in general traiesc in jur de 20-40 de ani…Este o boala grea, manifestata cu anemii severe (multiple transfuzii), dureri severe…

Ei sunt pacientii nostrii cunoscuti…le stim numele, le stim varstele, stim multe despre ei…dar nu si cum arata…Uneori incerc sa imi imaginez cum ar arata si ma gandesc cand vad pacientii pe holul spitalului care dintre ei este…
Avem si cazuri fericite….bebelusi nascuti foarte prematur, cu multe probleme care pleaca acasa sanatosi, grasi si galagiosi …copiii cu leucemie care de peste 2-3 ani nu au mai avut remisii, femei cu cancer la san a caror sange este “negativ” (adica normal)…Le pui in balanta si incerci sa te detasezi…sa iti faci meseria bine si sa nu faci nici o greseala…

Sabina iti raspund aici…depinde ….cei care au celule albe imature neaparat trebuie sa aiba o lama, cei cu hemoglobina mica, nu e nevoie decat daca au celule rosii cu nucleu (atunci de fiecare data are si lama) sau rdw (nu stiu daca si in ro e la fel prescurtarea) “sare” peste un anumit marker. Si mai sunt ceva criterii…numarul de trombocite scazut (doar pt prima data…pentru ca pacientii stau in spital si nu le faci lama in fiecare zi cand stii ca sufera de trombolifie…)…Depinde…de multe ori tu iei decizia in functie de markeri pe care ti da masina, daca e nevoie de lama sau nu….Depinde ce vezi in cbc

O zi de munca

Tura mea e de la 6am la 2.30pm, dar uneori incep si la 6.30 am sau putin mai tarziu…Pana la spital fac 30 de minute …Deci ziua mea incepe foarte devreme si se termina la fel de devreme…
In hematologie sunt 4 sectii si 4-5 laboranti : front (unde sunt primite si distribuite toate specimenele, cel din fata face si cateva teste usoare, anuleaza teste sau trimite ordin de re-draw (cand ne trebuie alt tub de sange de la pacient), raspunde la telefon, uneori – cand e cazul – elibereaza rezultate inainte sa fie in sistem doctorilor care au pacienti deschisi in salile de operatie. Ah…sistemul in sine, programul in care operam pe computer este un labirint in sine cu tot felul de comenzi si prescurtari…un adevarat deliciu – daca ai timp sa te minunezi si sa ametesti ceva pe acolo!!! Cu grija la ce ametesti…pentru ca daca ai dat vre-o comanda din greseala, risti sa stergi istoricului un pacient, sau sa modifici un rezultat si toate astea il pot costa sanatatea sau chiar viata…Deci regula de aur: nu face nimic pana nu double-check cu cel care te train-uieste!!!! Apoi urmeaza Sysmex-ul unde merg toate tuburile care au cbc-uri…Si aici e haos…trebuie luate decizii rapid, corect si nu sunt admise greselile…Greseala masinii este tolerata, a noastra nu!!! In primul rand tot ce este critic trebuie anuntat pe etaj la asistenta sau doctorul de garda si apoi documentat (daca nu poti face cel putin 2 lucruri deodata, nu iti e locul in laborator), de orice specimen anormal , in functie de anormalitate atarna o decizie, decizie de care atarna viata cuiva si pe care tu trebuie sa o iei…uneori masina vede lucruri anormale care nu sunt acolo, si tu, fiinta umana, perfecta, trebuie sa prinzi greseala din timp, inainte sa anunti doctorul si pacientul, sa o corectezi si sa raportezi ca totul e normal. Bebelusii si urgentele trebuie tratate special si prioritar…este greu cand ai 40 de pacienti deja angajati in masina sa ii coordonezi care “trece primul”….Deci Sysmexul este o zi in care stai in picioare , cu telefonul de ureche, cu ochii pe masina (care evident se strica de cel putin 2-3 ori pe zi, si trebuie sa te pricepi la mecanica/software sa o poti rula din nou….in caz ca nu poti de multe ori functioneaza “restart”…dar pierzi cam tot ce ai facut il ultima jumatate de ora, si NU vrei asta!!!), luand decizii care trebuie sa fie corecte….

Laboratorul

Asta este a 3-a saptamana de munca…Azi am fost in ultima rotatie in hematologie…de saptamana viitoare voi avea “o statie” singura fara ajutor. E un pic cam repede, cred eu, as fi vrut sa fiu “invatacel” mai mult timp, sa am mai mult ragaz, sa vad mai multe cazuri inainte sa pot spune ca ma descurc pe cont propriu. Dar, nu e timp de babysitting. Spitalul in care lucrez deserveste mare parte south Florida, este level 1 trauma, are 700 de paturi, ne vin zilnic in cele 8 ore cat sunt eu acolo cam 4-500 de specimene, totul e pe banda rulanta, timpul este foarte important: de cand intra tubul pana cand iese rezultatul. Laboratorul unde hematologia si chemistry impart aceiasi camera si sunt cam cat o casa fara pereti, plina de masini care te sperie la inceput, cu multa lume, multi laboranti si nici un geam. Nu are voie nimeni sa intre, decat personalul in echipament de protectie ( avem pacienti cu hiv, hepatita, sifilis si alte boli infectioase si nimeni nu vrea sa intre cu mana goala si sa plece cu o amintire Asa ca totul este inchis cu cod sau card de acces. In plus, informatiile la care avem acces sunt private si nici macar noi, personalul nu putem discuta “un caz” inafara peretilor in care lucram.

O saptamana jumate

Miercurea viitoare sunt 2 saptamani de cand a plecat David in Romania…E liniste si tare trist fara el…Noroc ca sunt ocupata aproape toata ziua, si il am pe Spike. Radu a fost si el o saptamana plecat….am fost complet singura…Nu imi place…nu sunt genul care sa poata supravietui de unul singur…imi trebuie agitatie…imi trebuie motivatie, imi trebuie miscare…Simt ca ma prabusesc intr-o gaura adanca si intunecata cand sunt singura, nu pot sa dorm dar sunt obosita, nu am chef de plimbari dar nu vreau sa stau in casa, nu imi vine sa sun pe nimeni dar am chef de vorba….
Singura consolare este ca David e fericit, ii place la bunici, se distreaza, are un program tare incarcat, e tot timpul cu prietenii lui din copilarie . Azi a venit a ajuns si Raluca la el, miercuri e randul lui Ruxi …Ma bucur ca ii putem oferi gustul vacantei cu adevarat, ca poate simti ce inseamna o familie mare, ca are sansa sa experimenteze cultura de care apartine, sa si-o insuseasca. De luni mai sunt 2 saptamani si vine acasa…abia astept…am facut multe planuri pentru lunile ce vor urma

Prima / a doua zi de munca

Au trecut ceva luni de cand mi-am luat licenta…si apoi am fost intr-o “relaxare” totala si evident, uitare totala acasa….
Au fost momente in care m-am plictisit la maxim, si nu din cauza lipsei de activitati, si mai mult din lipsa a ceva care sa ma multumeasca pe mine…
Ieri a fost prima zi…orientation….plicticos cat cuprinde…!!! Abia am trecut peste cele 8 ore de vorbaraie fara sfarsit si fara sens, aplauze, si exagerari…
Azi am fost in laborator…Desi memoria mi-a revenit instant…sunt un pic speriata in fata volumului de informatii, proceduri, reguli si granditudinea greselilor pe care as putea sa le fac…Acum imi e licenta in joc…deci nu pot sa risc nimic….
Imi place…imi place si abia astept sa treaca o zi in care sa nu trebuiasca sa intreb (prea multe)….
Probabil ca va dura cel putin 2 luni pana cand voi acumula minimul de cunostinte care sa ma faca sa ma simt confortabil in fata masinilor zgomotoase care cer perfectiune….

A day in the park

15 iunie

Dedicatia mamei mele!!! Foarte frumos, multumesc mama!!!!!

“Intr-o dimineata frumoasa de vara ,pe 15 iunie se nastea ,acum 32 de ani cea de-a doua fata a mea
a venit pe lume hotarata ,zgomotoasa ,sanatoasa
pentru ca fost dorita baiat ,ea a fost baietoasa si si-a impus toate dorintele care i-ai fost respectate in mare masura(nici nu se putea sa i te opui ,era prea energica)
si-a croit in viata propriul drum ,si noi am spijinit-o
eu nu mai am ce sa-i dau acum decat sa ma rog lui DUMNEZEU sa-i dea sanatate si viata frumoasa alaturi de cei pe care ii iubeste si-i este alaturi
LA MULTI ANI SENINI ,FATA MEA !!!!!!!!!!!!!!!!”